Comunicare științifică 23 oct. 2024 – cercet. dr. Camelia Zavarache

Coloniile școlare au reprezentat forme ale politicilor de sănătate publică care i-au vizat pe copii și tineri în România primei jumătăți a secolului XX. Inițiate înainte de primul război mondial, ele au cunoscut o extindere fără precedent în perioada interbelică. Patronate de Ministerul Instrucțiunii Publice, prin Casa Școalelor și prin Direcțiunea Învățământului Secundar, astfel de instituții au avut rolul de a fortifica trupul elevilor din școlile secundare, pe fondul unei stări de „debilitate” constatată de medici, cauzată fie de mediul social pauper din care proveneau, fie ca urmare a perioadelor de convalescență prin care trecuseră.

Alături de Minister, Eforia Spitalelor Civile din București a organizat anual colonii școlare pentru copiii care sufereau de tuberculoză, în sanatoriul de la Techirghiol. Lupta împotriva tuberculozei a fost o direcție prioritară a politicii de sănătate publică postbelică, promovată în Europa de International Health Board, al Fundației Rockefeller, instituție cu care Ministerul Sănătății din România s-a aflat în contact. Astfel, efortul autorităților de a gestiona criza sanitară din anii 1920 a condus la trasarea politicilor de prevenție, medicina școlară și coloniile reprezentând expresia intervenționismului medical în mediul școlar.

Cercet. dr. Camelia Zavarache