Istoric & misiune

 

 

Scurt istoric

 

Fondată de Nicolae Iorga în 1915 și gestionată sub auspiciile Institutului de Istorie „N. Iorga” din București, Revista Istorică este o platformă academică de referință, centrată pe un proces meticulos de peer-review, care îi asigură integritatea și calitatea sa științifică. Încă de la fondarea sa, Revista a parcurs un traseu plin de evenimente de-a lungul unei perioade de peste o sută de ani, oglindind evoluțiile din cercetarea științifică, precum și transformările sociale și politice din societatea românească.

Inițial, Revista a fost concepută ca un instrument de promovare a cercetării istorice, cu un puternic accent pe contribuția la construcția națională. Nicolae Iorga, prin vasta sa cultură și energie intelectuală, a oferit Revistei o direcție fermă și un profil academic distinct, contribuind personal cu numeroase lucrări. După moartea lui Iorga în 1941, Nicole Bănescu a preluat conducerea, continuând linia editorială inițiată de fondator.

Însă, momentul instaurării regimului comunist a marcat o schimbare radicală pentru Revistă, cu o întrerupere de doi ani, între 1946 și 1948. A urmat apoi adaptarea la noile realități ideologice, evidențiată prin schimbările de nume și de orientare editorială, semnalând o ruptură de tradiția interbelică și o aliniere, cel puțin formală, la cerințele noului context politic.

Perioada 1955-1989 a fost caracterizată de o oarecare stabilitate. Sub conducerea lui Andrei Oțetea Revista a încercat să se apropie, în limitele posibile, de spiritul său inițial, încercând să navigheze între cerințele ideologice ale statului și aspirația de a menține un nivel înalt de rigurozitate științifică.

După revoluția din 1989, Revista Istorică a revenit la denumirea sa originală, simbol, de fapt, al întoarcerii la misiunea sa dată de fondator, aceea de conecta cercetarea istorică românească cu scena științifică internațională.

 

Scop și misiune

 

Menirea inițială a Revistei Istorice avea două axe principale, pe de o parte promovarea cercetării originale și inovatoare în domeniul istoriei (încurajând descoperirea și diseminarea de noi idei și orientări în cercetare), iar pe de altă parte colectarea și difuzarea informațiilor bibliografice legate în special de istoria românilor răspândite în străinătate.

Începând cu anul 1990, seria nouă a Revistei și-a propus să continue tradiția stabilită de fondator, punând accent pe integrarea cercetării istorice românești în contextul mai larg al tendințelor și metodologiilor promovate de curente și școli istoriografice internaționale contemporane.

Revista Istorică acordă o atenție deosebită studiilor care abordează perioadele medievală, modernă și contemporană, dând prioritate unor tematici precum studiile pontice, dinamica relațiilor interetnice și interconfesionale, interacțiunea dintre biserică și societate, influența elitelor, structurile sociale și instituționale, precum și consecințele comunismului asupra societății, analizând totodată aspectele legate de politică și propagandă.

În contextul actual, Revista Istorică își reafirmă angajamentul de a contribui la avansarea și răspândirea cunoașterii istorice, facilitând un dialog academic constructiv între istoriografia națională și cea internațională. Prin abordarea unor subiecte relevante atât pentru comunitatea științifică, cât și pentru publicul larg interesat de istorie, Revista își propune să servească drept forum pentru schimbul de idei, metode de cercetare și perspective istoriografice inovatoare.

 

 

Denumiri anterioare

 

1915-1946 „Revista istorică”

1948 „Studii. Revistă de știință, filosofie și arte”

1949-1950 „Studii. Revistă de știință și filosofie”

1951-1954 „Studii. Revistă de istorie și filosofie”

1955-1973 „Studii. Revistă de istorie”

1974-1989 „Revista de istorie”

1990-prezent  „Revista istorică”